porușnic

Romanian

Etymology

Borrowed from Polish porucznik.

Noun

porușnic m (plural porușnici)

1. (obsolete) lieutenant

Declension

Declension of porușnic

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) porușnic	porușnicul	(niște) porușnici	porușnicii
genitive/dative	(unui) porușnic	porușnicului	(unor) porușnici	porușnicilor
vocative	porușnicule		porușnicilor

References

• porușnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN