preopina
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French préopiner.
Verb edit
a preopina (third-person singular present preopinează, past participle preopinat) 1st conj.
- to voice one's opinion before someone
Conjugation edit
conjugation of preopina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a preopina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | preopinând | ||||||
| past participle | preopinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | preopinez | preopinezi | preopinează | preopinăm | preopinați | preopinează | |
| imperfect | preopinam | preopinai | preopina | preopinam | preopinați | preopinau | |
| simple perfect | preopinai | preopinași | preopină | preopinarăm | preopinarăți | preopinară | |
| pluperfect | preopinasem | preopinaseși | preopinase | preopinaserăm | preopinaserăți | preopinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să preopinez | să preopinezi | să preopineze | să preopinăm | să preopinați | să preopineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | preopinează | preopinați | |||||
| negative | nu preopina | nu preopinați | |||||