pribegi

Romanian

Etymology

From pribeag +‎ -i.

Pronunciation

• IPA^(key): /pri.beˈd͡ʒi/

Verb

a pribegi (third-person singular present pribegește, past participle pribegit) 4th conj.

1. (intransitive) to wander

Conjugation

    conjugation of pribegi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a pribegi
gerund			pribegind
past participle			pribegit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pribegesc	pribegești	pribegește	pribegim	pribegiți	pribegesc
	imperfect	pribegeam	pribegeai	pribegea	pribegeam	pribegeați	pribegeau
	simple perfect	pribegii	pribegiși	pribegi	pribegirăm	pribegirăți	pribegiră
	pluperfect	pribegisem	pribegiseși	pribegise	pribegiserăm	pribegiserăți	pribegiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pribegesc	să pribegești	să pribegească	să pribegim	să pribegiți	să pribegească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pribegește			pribegiți
	negative		nu pribegi			nu pribegiți

Derived terms

• pribegire
• pribegitor