prileji

Romanian

Etymology

From prilej.

Verb

a prileji (third-person singular present prilejește, past participle prilejit) 4th conj.

1. to occasion, to induce, to cause

Conjugation

    conjugation of prileji (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a prileji
gerund			prilejind
past participle			prilejit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	prilejesc	prilejești	prilejește	prilejim	prilejiți	prilejesc
	imperfect	prilejeam	prilejeai	prilejea	prilejeam	prilejeați	prilejeau
	simple perfect	prilejii	prilejiși	prileji	prilejirăm	prilejirăți	prilejiră
	pluperfect	prilejisem	prilejiseși	prilejise	prilejiserăm	prilejiserăți	prilejiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să prilejesc	să prilejești	să prilejească	să prilejim	să prilejiți	să prilejească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		prilejește			prilejiți
	negative		nu prileji			nu prilejiți