râcâitură

Romanian

Etymology

From râcâi +‎ -tură.

Noun

râcâitură f (plural râcâituri)

1. scraping (sound)

Declension

Declension of râcâitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) râcâitură	râcâitura	(niște) râcâituri	râcâiturile
genitive/dative	(unei) râcâituri	râcâiturii	(unor) râcâituri	râcâiturilor
vocative	râcâitură, râcâituro		râcâiturilor