râni

See also: rani

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian рина (rina), from Proto-Slavic *rinǫti (“to shove”).

Verb

a râni (third-person singular present rânește, past participle rânit) 4th conj.

1. (regional) to shovel manure from a stable or pen

Conjugation

    conjugation of râni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a râni
gerund			rânind
past participle			rânit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	rânesc	rânești	rânește	rânim	râniți	rânesc
	imperfect	râneam	râneai	rânea	râneam	râneați	râneau
	simple perfect	rânii	râniși	râni	rânirăm	rânirăți	râniră
	pluperfect	rânisem	râniseși	rânise	râniserăm	râniserăți	râniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să rânesc	să rânești	să rânească	să rânim	să râniți	să rânească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		rânește			râniți
	negative		nu râni			nu râniți