rătăcană

Romanian

Etymology

From rătăci +‎ -ană.

Noun

rătăcană f (plural rătăcăni)

1. deep hole

Declension

Declension of rătăcană

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rătăcană	rătăcana	(niște) rătăcăne	rătăcănele
genitive/dative	(unei) rătăcăne	rătăcănei	(unor) rătăcăne	rătăcănelor
vocative	rătăcană, rătăcano		rătăcănelor