rătăcanie

Romanian

Etymology

From rătăci +‎ -anie.

Noun

rătăcanie f (plural rătăcănii)

1. deep hole

Declension

Declension of rătăcanie

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rătăcanie	rătăcaniea	(niște) rătăcănii	rătăcăniile
genitive/dative	(unei) rătăcănii	rătăcăniii	(unor) rătăcănii	rătăcăniilor
vocative	rătăcanie, rătăcanieo		rătăcăniilor