reîmprumuta

Romanian

Etymology

From re- +‎ împrumuta.

Verb

a reîmprumuta (third-person singular present reîmprumută, past participle reîmprumutat) 1st conj.

1. to reborrow

Conjugation

    conjugation of reîmprumuta (first conjugation, no infix)

infinitive			a reîmprumuta
gerund			reîmprumutând
past participle			reîmprumutat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reîmprumut	reîmprumuți	reîmprumută	reîmprumutăm	reîmprumutați	reîmprumută
	imperfect	reîmprumutam	reîmprumutai	reîmprumuta	reîmprumutam	reîmprumutați	reîmprumutau
	simple perfect	reîmprumutai	reîmprumutași	reîmprumută	reîmprumutarăm	reîmprumutarăți	reîmprumutară
	pluperfect	reîmprumutasem	reîmprumutaseși	reîmprumutase	reîmprumutaserăm	reîmprumutaserăți	reîmprumutaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reîmprumut	să reîmprumuți	să reîmprumute	să reîmprumutăm	să reîmprumutați	să reîmprumute
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reîmprumută			reîmprumutați
	negative		nu reîmprumuta			nu reîmprumutați

References

• reîmprumuta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN