reînălța

Romanian

Etymology

From re- +‎ înălța.

Verb

a reînălța (third-person singular present reînalță, past participle reînălțat) 1st conj.

1. to reascend

Conjugation

    conjugation of reînălța (first conjugation, no infix)

infinitive			a reînălța
gerund			reînălțând
past participle			reînălțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reînălț	reînălți	reînălță	reînălțăm	reînălțați	reînălță
	imperfect	reînălțam	reînălțai	reînălța	reînălțam	reînălțați	reînălțau
	simple perfect	reînălțai	reînălțași	reînălță	reînălțarăm	reînălțarăți	reînălțară
	pluperfect	reînălțasem	reînălțaseși	reînălțase	reînălțaserăm	reînălțaserăți	reînălțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reînălț	să reînălți	să reînălțe	să reînălțăm	să reînălțați	să reînălțe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reînălță			reînălțați
	negative		nu reînălța			nu reînălțați