reîncolți

Romanian

Etymology

From re- +‎ încolți.

Verb

a reîncolți (third-person singular present reîncolțește, past participle reîncolțit) 4th conj.

1. to regerminate

Conjugation

    conjugation of reîncolți (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a reîncolți
gerund			reîncolțind
past participle			reîncolțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reîncolț	reîncolți	reîncolțe	reîncolțim	reîncolțiți	reîncolț
	imperfect	reîncolțeam	reîncolțeai	reîncolțea	reîncolțeam	reîncolțeați	reîncolțeau
	simple perfect	reîncolții	reîncolțiși	reîncolți	reîncolțirăm	reîncolțirăți	reîncolțiră
	pluperfect	reîncolțisem	reîncolțiseși	reîncolțise	reîncolțiserăm	reîncolțiserăți	reîncolțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reîncolț	să reîncolți	să reîncolță	să reîncolțim	să reîncolțiți	să reîncolță
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reîncolțe			reîncolțiți
	negative		nu reîncolți			nu reîncolțiți