reține

See also: retine, rétine, and retiñe

Romanian

Etymology

Borrowed from French retenir, Latin retineō, with conjugation based on ține.

Pronunciation

• IPA^(key): /reˈt͡si.ne/
• Rhymes: -ine

Verb

a reține (third-person singular present reține, past participle reținut) 3rd conj.

1. to retain

Conjugation

    conjugation of reține (third conjugation, past participle in -ut)

infinitive			a reține
gerund			reținând
past participle			reținut
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	rețin	reții	reține	reținem	rețineți	rețin
	imperfect	rețineam	rețineai	reținea	rețineam	rețineați	rețineau
	simple perfect	reținui	reținuși	reținu	reținurăm	reținurăți	reținură
	pluperfect	reținusem	reținuseși	reținuse	reținuserăm	reținuserăți	reținuseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să rețin	să reții	să rețină	să reținem	să rețineți	să rețină
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reține			rețineți
	negative		nu reține			nu rețineți

Related terms

• ține

Further reading

• reține in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)