rechema
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a rechema (third-person singular present rechemă, past participle rechemat) 1st conj.
- to recall
Conjugation edit
conjugation of rechema (first conjugation, no infix)
| infinitive | a rechema | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rechemând | ||||||
| past participle | rechemat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rechem | rechemi | rechemă | rechemăm | rechemați | rechemă | |
| imperfect | rechemam | rechemai | rechema | rechemam | rechemați | rechemau | |
| simple perfect | rechemai | rechemași | rechemă | rechemarăm | rechemarăți | rechemară | |
| pluperfect | rechemasem | rechemaseși | rechemase | rechemaserăm | rechemaserăți | rechemaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rechem | să rechemi | să recheme | să rechemăm | să rechemați | să recheme | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rechemă | rechemați | |||||
| negative | nu rechema | nu rechemați | |||||