reduplica

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin reduplicare.

Verb

a reduplica (third-person singular present reduplică, past participle reduplicat) 1st conj.

1. to reduplicate

Conjugation

    conjugation of reduplica (first conjugation, no infix)

infinitive			a reduplica
gerund			reduplicând
past participle			reduplicat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reduplic	reduplici	reduplică	reduplicăm	reduplicați	reduplică
	imperfect	reduplicam	reduplicai	reduplica	reduplicam	reduplicați	reduplicau
	simple perfect	reduplicai	reduplicași	reduplică	reduplicarăm	reduplicarăți	reduplicară
	pluperfect	reduplicasem	reduplicaseși	reduplicase	reduplicaserăm	reduplicaserăți	reduplicaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reduplic	să reduplici	să reduplice	să reduplicăm	să reduplicați	să reduplice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reduplică			reduplicați
	negative		nu reduplica			nu reduplicați