reincarna

See also: réincarna

Italian

Verb

reincarna

1. inflection of reincarnare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• annerarci, incarnare, incarnerà

Romanian

Etymology

Borrowed from French réincarner. Equivalent to re- +‎ incarna.

Verb

a reincarna (third-person singular present reincarnează, past participle reincarnat) 1st conj.

1. to reincarnate

Conjugation

    conjugation of reincarna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a reincarna
gerund			reincarnând
past participle			reincarnat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reincarnez	reincarnezi	reincarnează	reincarnăm	reincarnați	reincarnează
	imperfect	reincarnam	reincarnai	reincarna	reincarnam	reincarnați	reincarnau
	simple perfect	reincarnai	reincarnași	reincarnă	reincarnarăm	reincarnarăți	reincarnară
	pluperfect	reincarnasem	reincarnaseși	reincarnase	reincarnaserăm	reincarnaserăți	reincarnaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reincarnez	să reincarnezi	să reincarneze	să reincarnăm	să reincarnați	să reincarneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reincarnează			reincarnați
	negative		nu reincarna			nu reincarnați