remăsura

Romanian

Etymology

From re- +‎ măsura.

Verb

a remăsura (third-person singular present măsoară, past participle remăsurat) 1st conj.

1. to remeasure

Conjugation

    conjugation of remăsura (first conjugation, no infix)

infinitive			a remăsura
gerund			remăsurând
past participle			remăsurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	remăsur	remăsuri	remăsură	remăsurăm	remăsurați	remăsură
	imperfect	remăsuram	remăsurai	remăsura	remăsuram	remăsurați	remăsurau
	simple perfect	remăsurai	remăsurași	remăsură	remăsurarăm	remăsurarăți	remăsurară
	pluperfect	remăsurasem	remăsuraseși	remăsurase	remăsuraserăm	remăsuraserăți	remăsuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să remăsur	să remăsuri	să remăsure	să remăsurăm	să remăsurați	să remăsure
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		remăsură			remăsurați
	negative		nu remăsura			nu remăsurați

References

• remăsura in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN