resuscita

Italian

Verb

resuscita

1. inflection of resuscitare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• ricusaste, suscitare, susciterà

Latin

Verb

resuscitā

1. second-person singular present active imperative of resuscitō

Romanian

Etymology

Borrowed from French ressusciter.

Verb

a resuscita (third-person singular present resuscitează, past participle resuscitat) 1st conj.

1. to resurrect

Conjugation

    conjugation of resuscita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a resuscita
gerund			resuscitând
past participle			resuscitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	resuscitez	resuscitezi	resuscitează	resuscităm	resuscitați	resuscitează
	imperfect	resuscitam	resuscitai	resuscita	resuscitam	resuscitați	resuscitau
	simple perfect	resuscitai	resuscitași	resuscită	resuscitarăm	resuscitarăți	resuscitară
	pluperfect	resuscitasem	resuscitaseși	resuscitase	resuscitaserăm	resuscitaserăți	resuscitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să resuscitez	să resuscitezi	să resusciteze	să resuscităm	să resuscitați	să resusciteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		resuscitează			resuscitați
	negative		nu resuscita			nu resuscitați