returna
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French retourner.
Verb edit
a returna (third-person singular present returnează, past participle returnat) 1st conj.
- (transitive) to return
Conjugation edit
conjugation of returna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a returna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | returnând | ||||||
| past participle | returnat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | returnez | returnezi | returnează | returnăm | returnați | returnează | |
| imperfect | returnam | returnai | returna | returnam | returnați | returnau | |
| simple perfect | returnai | returnași | returnă | returnarăm | returnarăți | returnară | |
| pluperfect | returnasem | returnaseși | returnase | returnaserăm | returnaserăți | returnaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să returnez | să returnezi | să returneze | să returnăm | să returnați | să returneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | returnează | returnați | |||||
| negative | nu returna | nu returnați | |||||