reutila

Romanian

Etymology

From re- +‎ utila.

Verb

a reutila (third-person singular present reutilează, past participle reutilat) 1st conj.

1. to re-equip

Conjugation

    conjugation of reutila (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a reutila
gerund			reutilând
past participle			reutilat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reutilez	reutilezi	reutilează	reutilăm	reutilați	reutilează
	imperfect	reutilam	reutilai	reutila	reutilam	reutilați	reutilau
	simple perfect	reutilai	reutilași	reutilă	reutilarăm	reutilarăți	reutilară
	pluperfect	reutilasem	reutilaseși	reutilase	reutilaserăm	reutilaserăți	reutilaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reutilez	să reutilezi	să reutileze	să reutilăm	să reutilați	să reutileze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reutilează			reutilați
	negative		nu reutila			nu reutilați