risipitură

Romanian

Etymology

From risipi +‎ -tură.

Noun

risipitură f (plural risipituri)

1. a ruin

Declension

Declension of risipitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) risipitură	risipitura	(niște) risipituri	risipiturile
genitive/dative	(unei) risipituri	risipiturii	(unor) risipituri	risipiturilor
vocative	risipitură, risipituro		risipiturilor