robuleț

Romanian

Etymology

From rob +‎ -uleț.

Noun

robuleț m (plural robuleți)

1. diminutive of rob

Declension

Declension of robuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) robuleț	robulețul	(niște) robuleți	robuleții
genitive/dative	(unui) robuleț	robulețului	(unor) robuleți	robuleților
vocative	robulețule		robuleților