român

See also: roman, Roman, román, Román, róman, and Rómán

Gagauz

Noun

român

1. Obsolete spelling of romın.
   • 1938, Mihail Ciachir, Dicționar Gagauzo (Tiurko) - Român Pentru Gagauzii Din Basarabia:

     ciunchiu Român padișahlââ isteer hem izin edeer, chi djumle insanlar, hani eașaerlar Romanieada iurensinlear român dilini (romândja)

     Because the Romanian kingdom wants and allows for all people living in Romania to learn the Romanian Language (Romanian)

Romanian

Alternative forms

• rumân, rumîn — obsolete
• ромын (romîn) — post-1930s Cyrillic spelling

Etymology

Inherited from Latin rōmānus. The variant rumân also meant peasant, or a serf who worked the land (in feudal medieval Wallachia). In popular speech, it also had the meaning of a husband or man in general, but this is now archaic. Doublet of aromân and roman, a later borrowing.

Pronunciation

• IPA^(key): /roˈmɨn/

• Audio:

  (file)

• Audio:

  (file)

Adjective

român m or n (feminine singular română, masculine plural români, feminine and neuter plural române)

1. Romanian

   Synonym: românesc

Declension

Declension of român

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	român		română		români	române
	definite	românul		româna		românii	românele
genitive- dative	indefinite	român		române		români	române
	definite	românului		românei		românilor	românelor

Derived terms

• românesc
• românește
• românie

Noun

român m (plural români, feminine equivalent româncă)

1. Romanian man

Declension

Declension of român

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	român	românul		români	românii
genitive-dative	român	românului		români	românilor
vocative	române			românilor

Derived terms

• macedoromân
• aromân
• meglenoromân
• istroromân
• românime

Related terms

• română
• România
• roman

Descendants

• → Gagauz: romın