ronja

Romanian

Etymology

Borrowed from French ronger.

Verb

a ronja (third-person singular present ronjează, past participle ronjat) 1st conj.

1. to erode

Conjugation

    conjugation of ronja (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ronja
gerund			ronjând
past participle			ronjat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ronjez	ronjezi	ronjează	ronjăm	ronjați	ronjează
	imperfect	ronjam	ronjai	ronja	ronjam	ronjați	ronjau
	simple perfect	ronjai	ronjași	ronjă	ronjarăm	ronjarăți	ronjară
	pluperfect	ronjasem	ronjaseși	ronjase	ronjaserăm	ronjaserăți	ronjaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ronjez	să ronjezi	să ronjeze	să ronjăm	să ronjați	să ronjeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ronjează			ronjați
	negative		nu ronja			nu ronjați