sabota

See also: сабота

Cebuano

Etymology

sabot (negotiate, arrange) +‎ -a

Pronunciation

• Hyphenation: sa‧bo‧ta

Verb

sabota

1. second-person singular imperative of sabot

French

Pronunciation

• Homophones: sabotas, sabotât

Verb

sabota

1. third-person singular past historic of saboter

Italian

Verb

sabota

1. inflection of sabotare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• Sabato, basato, sabato

Portuguese

Verb

sabota

1. inflection of sabotar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French saboter.

Verb

a sabota (third-person singular present sabotează, past participle sabotat) 1st conj.

1. to sabotage

Conjugation

    conjugation of sabota (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a sabota
gerund			sabotând
past participle			sabotat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sabotez	sabotezi	sabotează	sabotăm	sabotați	sabotează
	imperfect	sabotam	sabotai	sabota	sabotam	sabotați	sabotau
	simple perfect	sabotai	sabotași	sabotă	sabotarăm	sabotarăți	sabotară
	pluperfect	sabotasem	sabotaseși	sabotase	sabotaserăm	sabotaserăți	sabotaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sabotez	să sabotezi	să saboteze	să sabotăm	să sabotați	să saboteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sabotează			sabotați
	negative		nu sabota			nu sabotați