sancționa

Romanian

Etymology

Borrowed from French sanctionner.

Verb

a sancționa (third-person singular present sancționează, past participle sancționat) 1st conj.

1. to sanction

Conjugation

    conjugation of sancționa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a sancționa
gerund			sancționând
past participle			sancționat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sancționez	sancționezi	sancționează	sancționăm	sancționați	sancționează
	imperfect	sancționam	sancționai	sancționa	sancționam	sancționați	sancționau
	simple perfect	sancționai	sancționași	sancționă	sancționarăm	sancționarăți	sancționară
	pluperfect	sancționasem	sancționaseși	sancționase	sancționaserăm	sancționaserăți	sancționaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sancționez	să sancționezi	să sancționeze	să sancționăm	să sancționați	să sancționeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sancționează			sancționați
	negative		nu sancționa			nu sancționați