satisfăcător
Romanian edit
Etymology edit
Pronunciation edit
Adjective edit
satisfăcător m or n (feminine singular satisfăcătoare, masculine plural satisfăcători, feminine and neuter plural satisfăcătoare)
Declension edit
Declension of satisfăcător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | satisfăcător | satisfăcătoare | satisfăcători | satisfăcătoare | ||
| definite | satisfăcătorul | satisfăcătoarea | satisfăcătorii | satisfăcătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | satisfăcător | satisfăcătoare | satisfăcători | satisfăcătoare | ||
| definite | satisfăcătorului | satisfăcătoarei | satisfăcătorilor | satisfăcătoarelor | |||
Adverb edit
satisfăcător