scânteia

Romanian

Alternative forms

• scînteia — old orthography

Etymology

From scânteie, or possibly from a Vulgar Latin *scantiliāre or *scintiliāre, from Latin scintillō, scintillāre. Compare Aromanian scãntiljedz, scãntiljari.

Verb

a scânteia (third-person singular present scânteiază, past participle scânteiat) 1st conj.

1. to sparkle, glimmer, shimmer, scintillate

Conjugation

    conjugation of scânteia (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a scânteia
gerund			scânteind
past participle			scânteiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scânteiez	scânteiezi	scânteiază	scânteiem	scânteiați	scânteiază
	imperfect	scânteiam	scânteiai	scânteia	scânteiam	scânteiați	scânteiau
	simple perfect	scânteiai	scânteiași	scânteie	scânteiarăm	scânteiarăți	scânteiară
	pluperfect	scânteiasem	scânteiaseși	scânteiase	scânteiaserăm	scânteiaserăți	scânteiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scânteiez	să scânteiezi	să scânteieze	să scânteiem	să scânteiați	să scânteieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scânteiază			scânteiați
	negative		nu scânteia			nu scânteiați

Derived terms

• scânteiere

See also

• luci, străluci, sclipi, lumina