scuipătură

Romanian

Etymology

From scuipa +‎ -ătură.

Noun

scuipătură f (plural scuipături)

1. spit

Declension

Declension of scuipătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scuipătură	scuipătura	(niște) scuipături	scuipăturile
genitive/dative	(unei) scuipături	scuipăturii	(unor) scuipături	scuipăturilor
vocative	scuipătură, scuipăturo		scuipăturilor