scuipa
Romanian edit
Etymology edit
Probably from an older form *scu(i)pi, from Vulgar Latin root *scupīre, from *escopīre, or *excuppere, from Late Latin *exconspuere, ultimately from Latin conspuere, present active infinitive of conspuō, from spuō. Compare Spanish escupir, Portuguese cuspir. Compare also Aromanian ascuchiu.
Pronunciation edit
Audio (file)
Verb edit
a scuipa (third-person singular present scuipă, past participle scuipat) 1st conj.
- to spit, spit on, expectorate
Conjugation edit
conjugation of scuipa (first conjugation, no infix)
| infinitive | a scuipa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | scuipând | ||||||
| past participle | scuipat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | scuip | scuipi | scuipă | scuipăm | scuipați | scuipă | |
| imperfect | scuipam | scuipai | scuipa | scuipam | scuipați | scuipau | |
| simple perfect | scuipai | scuipași | scuipă | scuiparăm | scuiparăți | scuipară | |
| pluperfect | scuipasem | scuipaseși | scuipase | scuipaserăm | scuipaserăți | scuipaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să scuip | să scuipi | să scuipe | să scuipăm | să scuipați | să scuipe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | scuipă | scuipați | |||||
| negative | nu scuipa | nu scuipați | |||||