sfântuleț

Romanian

Etymology

From sfânt +‎ -uleț.

Noun

sfântuleț m (plural sfântuleți)

1. diminutive of sfânt; small saint

Declension

Declension of sfântuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sfântuleț	sfântulețul	(niște) sfântuleți	sfântuleții
genitive/dative	(unui) sfântuleț	sfântulețului	(unor) sfântuleți	sfântuleților
vocative	sfântulețule		sfântuleților