sfânt

See also: șfanț

Romanian

Alternative forms

• svânt

Etymology

From earlier svânt, a blend of sânt +‎ svent, both of them meaning "saint".

Sânt is inherited from Latin sanctus and is still in use in some rural areas. It is also preserved in Aromanian sãntu, sãmtu.

Svent is borrowed from Old Church Slavonic свѧтъ (svętŭ) and is now obsolete.

Pronunciation

• IPA^(key): [sfɨnt]

• Audio:

  (file)

Adjective

sfânt m or n (feminine singular sfântă, masculine plural sfinți, feminine and neuter plural sfinte)

1. holy, sacred; saintly

   Synonyms: sacru, sânt

Declension

Declension of sfânt

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	sfânt		sfântă	sfinți	sfinte
	definite	sfântul		sfânta	sfinții	sfintele
genitive/ dative	indefinite	sfânt		sfinte	sfinți	sfinte
	definite	sfântului		sfintei	sfinților	sfintelor

Noun

sfânt m (plural sfinți, feminine equivalent sfântă)

1. saint

Declension

Declension of sfânt

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sfânt	sfântul	(niște) sfinți	sfinții
genitive/dative	(unui) sfânt	sfântului	(unor) sfinți	sfinților
vocative	sfântule		sfinților

Related terms

• sfinți
• sfințenie

See also

• martir