sfănțuitor

Romanian

Etymology

From sfănțui +‎ -tor.

Noun

sfănțuitor m (plural sfânțuitori)

1. briber

Declension

Declension of sfănțuitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sfănțuitor	sfănțuitorul	(niște) sfânțuitori	sfânțuitorii
genitive/dative	(unui) sfănțuitor	sfănțuitorului	(unor) sfânțuitori	sfânțuitorilor
vocative	sfănțuitorule		sfânțuitorilor