sfătuire

Romanian

Etymology

From sfătui +‎ -re.

Noun

sfătuire f (plural sfătuiri)

1. advice, counsel

Declension

Declension of sfătuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sfătuire	sfătuirea	(niște) sfătuiri	sfătuirile
genitive/dative	(unei) sfătuiri	sfătuirii	(unor) sfătuiri	sfătuirilor
vocative	sfătuire, sfătuireo		sfătuirilor