sfătuit

Romanian

Etymology

Past participle of sfătui.

Noun

sfătuit n (uncountable)

1. (obsolete) promise
2. advice

Declension

declension of sfătuit (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sfătuit	sfătuitul
genitive/dative	(unui) sfătuit	sfătuitului
vocative	sfătuitule

Verb

sfătuit (past participle of sfătui)

1. past participle of sfătui

References

• sfătuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN