sfătuitură

Romanian

Etymology

From sfătui +‎ -tură.

Noun

sfătuitură f (uncountable)

1. advice

Declension

declension of sfătuitură (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sfătuitură	sfătuitura
genitive/dative	(unei) sfătuiture	sfătuiturei
vocative	sfătuitură, sfătuituro

References

• sfătuitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN