sfințișor

Romanian

Etymology

From sfânt +‎ -ișor.

Noun

sfințișor m (plural sfințișori)

1. diminutive of sfânt; small saint

Declension

Declension of sfințișor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sfințișor	sfințișorul	(niște) sfințișori	sfințișorii
genitive/dative	(unui) sfințișor	sfințișorului	(unor) sfințișori	sfințișorilor
vocative	sfințișorule		sfințișorilor