smicura

Romanian

Alternative forms

• smicuri

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *exmiculare, from *micŭla, derived from Latin mica.

Verb

a smicura (third-person singular present smicură, past participle smicurat) 1st conj.

1. (regional, archaic) to crumble

Conjugation

    conjugation of smicura (first conjugation, no infix)

infinitive			a smicura
gerund			smicurând
past participle			smicurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	smicur	smicuri	smicură	smicurăm	smicurați	smicură
	imperfect	smicuram	smicurai	smicura	smicuram	smicurați	smicurau
	simple perfect	smicurai	smicurași	smicură	smicurarăm	smicurarăți	smicurară
	pluperfect	smicurasem	smicuraseși	smicurase	smicuraserăm	smicuraserăți	smicuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să smicur	să smicuri	să smicure	să smicurăm	să smicurați	să smicure
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		smicură			smicurați
	negative		nu smicura			nu smicurați

References

• smicura in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)