solidifica

See also: solidificá and solidificà

Catalan

Verb

solidifica

1. inflection of solidificar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Italian

Verb

solidifica

1. inflection of solidificare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

solidifica

1. inflection of solidificar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French solidifier. Equivalent to solid +‎ -ifica.

Verb

a solidifica (third-person singular present solidifică, past participle solidificat) 1st conj.

1. to solidify

Conjugation

    conjugation of solidifica (first conjugation, no infix)

infinitive			a solidifica
gerund			solidificând
past participle			solidificat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	solidific	solidifici	solidifică	solidificăm	solidificați	solidifică
	imperfect	solidificam	solidificai	solidifica	solidificam	solidificați	solidificau
	simple perfect	solidificai	solidificași	solidifică	solidificarăm	solidificarăți	solidificară
	pluperfect	solidificasem	solidificaseși	solidificase	solidificaserăm	solidificaserăți	solidificaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să solidific	să solidifici	să solidifice	să solidificăm	să solidificați	să solidifice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		solidifică			solidificați
	negative		nu solidifica			nu solidificați

Spanish

Verb

solidifica

1. inflection of solidificar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative