sortator

Romanian

Etymology

From sorta +‎ -tor.

Noun

sortator m (plural sortatori)

1. sorter (person)

Declension

Declension of sortator

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sortator	sortatorul	(niște) sortatori	sortatorii
genitive/dative	(unui) sortator	sortatorului	(unor) sortatori	sortatorilor
vocative	sortatorule		sortatorilor

Noun

sortator n (plural sortatoare)

1. sorter (machine)

Declension

Declension of sortator

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sortator	sortatorul	(niște) sortatoare	sortatoarele
genitive/dative	(unui) sortator	sortatorului	(unor) sortatoare	sortatoarelor
vocative	sortatorule		sortatoarelor