stâmpi

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a stâmpi (third-person singular present stâmpește, past participle stâmpit) 4th conj.

1. (dated) to cease

Conjugation

    conjugation of stâmpi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a stâmpi
gerund			stâmpind
past participle			stâmpit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	stâmpesc	stâmpești	stâmpește	stâmpim	stâmpiți	stâmpesc
	imperfect	stâmpeam	stâmpeai	stâmpea	stâmpeam	stâmpeați	stâmpeau
	simple perfect	stâmpii	stâmpiși	stâmpi	stâmpirăm	stâmpirăți	stâmpiră
	pluperfect	stâmpisem	stâmpiseși	stâmpise	stâmpiserăm	stâmpiserăți	stâmpiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să stâmpesc	să stâmpești	să stâmpească	să stâmpim	să stâmpiți	să stâmpească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		stâmpește			stâmpiți
	negative		nu stâmpi			nu stâmpiți