stăreție

Romanian

Etymology

From stareț +‎ -ie.

Noun

stăreție f (plural stăreții)

1. abbacy

Declension

Declension of stăreție

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) stăreție	stăreția	(niște) stăreții	stărețiile
genitive/dative	(unei) stăreții	stăreției	(unor) stăreții	stărețiilor
vocative	stăreție, stărețio		stărețiilor