stăruitor

Romanian

Etymology

From stărui +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /stə.ru.iˈtor/

Adjective

stăruitor m or n (feminine singular stăruitoare, masculine plural stăruitori, feminine and neuter plural stăruitoare)

1. insistent
2. perseverant, persevering

Declension

Declension of stăruitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	stăruitor		stăruitoare	stăruitori	stăruitoare
	definite	stăruitorul		stăruitoarea	stăruitorii	stăruitoarele
genitive/ dative	indefinite	stăruitor		stăruitoare	stăruitori	stăruitoare
	definite	stăruitorului		stăruitoarei	stăruitorilor	stăruitoarelor