stoguleț

Romanian

Etymology

From stog +‎ -uleț.

Noun

stoguleț n (plural stogulețe)

1. diminutive of stog

Declension

Declension of stoguleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) stoguleț	stogulețul	(niște) stogulețe	stogulețele
genitive/dative	(unui) stoguleț	stogulețului	(unor) stogulețe	stogulețelor
vocative	stogulețule		stogulețelor

References

• stoguleț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN