strădalnic
Romanian
editEtymology
editBorrowed from Serbo-Croatian stradalnik, from stradati (“to suffer”), from Proto-Slavic *stradati (“to suffer”).
Adjective
editstrădalnic m or n (feminine singular strădalnică, masculine plural strădalnici, feminine and neuter plural strădalnice)
Declension
editDeclension of strădalnic
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | strădalnic | strădalnică | strădalnici | strădalnice | ||
definite | strădalnicul | strădalnica | strădalnicii | strădalnicele | |||
genitive/ dative |
indefinite | strădalnic | strădalnice | strădalnici | strădalnice | ||
definite | strădalnicului | strădalnicei | strădalnicilor | strădalnicelor |