strănutătură

Romanian

Etymology

From strănuta +‎ -ătură.

Noun

strănutătură f (plural strănutături)

1. a sneeze

Declension

Declension of strănutătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) strănutătură	strănutătura	(niște) strănutături	strănutăturile
genitive/dative	(unei) strănutături	strănutăturii	(unor) strănutături	strănutăturilor
vocative	strănutătură, strănutăturo		strănutăturilor