strănuta

Romanian

Alternative forms

• stărnuta, strenuta

Etymology

Inherited from Latin sternūtāre, present active infinitive of sternūtō, frequentative of sternuō.

Verb

a strănuta (third-person singular present strănută, past participle strănutat) 1st conj.

1. to sneeze

Conjugation

    conjugation of strănuta (first conjugation, no infix)

infinitive			a strănuta
gerund			strănutând
past participle			strănutat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	strănut	strănuți	strănută	strănutăm	strănutați	strănută
	imperfect	strănutam	strănutai	strănuta	strănutam	strănutați	strănutau
	simple perfect	strănutai	strănutași	strănută	strănutarăm	strănutarăți	strănutară
	pluperfect	strănutasem	strănutaseși	strănutase	strănutaserăm	strănutaserăți	strănutaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să strănut	să strănuți	să strănute	să strănutăm	să strănutați	să strănute
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		strănută			strănutați
	negative		nu strănuta			nu strănutați

Derived terms

• strănut