strătăia
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a strătăia (third-person singular present strătaie, past participle strătăiat) 1st conj.
- to intersect
Conjugation edit
conjugation of strătăia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a strătăia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | strătăind | ||||||
| past participle | strătăiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | strătăi | strătăi | strătăie | strătăiem | strătăiați | strătăie | |
| imperfect | strătăiam | strătăiai | strătăia | strătăiam | strătăiați | strătăiau | |
| simple perfect | strătăiai | strătăiași | strătăie | strătăiarăm | strătăiarăți | strătăiară | |
| pluperfect | strătăiasem | strătăiaseși | strătăiase | strătăiaserăm | strătăiaserăți | strătăiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să strătăi | să strătăi | să strătăie | să strătăiem | să strătăiați | să strătăie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | strătăie | strătăiați | |||||
| negative | nu strătăia | nu strătăiați | |||||