struni

See also: strunì

Romanian

Etymology

From strună +‎ -i.

Verb

a struni (third-person singular present strunește, past participle strunit) 4th conj.

1. (transitive) to bridle (a horse)

   Synonyms: înfrâna, ține în frâu

2. (transitive, by extension) to restrain

   Synonym: înfrâna

3. (transitive) to tie

Conjugation

    conjugation of struni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a struni
gerund			strunind
past participle			strunit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	strunesc	strunești	strunește	strunim	struniți	strunesc
	imperfect	struneam	struneai	strunea	struneam	struneați	struneau
	simple perfect	strunii	struniși	struni	strunirăm	strunirăți	struniră
	pluperfect	strunisem	struniseși	strunise	struniserăm	struniserăți	struniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să strunesc	să strunești	să strunească	să strunim	să struniți	să strunească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		strunește			struniți
	negative		nu struni			nu struniți

Serbo-Croatian

Noun

struni (Cyrillic spelling струни)

1. dative/locative singular of struna