sturluiba

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a sturluiba (third-person singular present sturluibează, past participle sturluibat) 1st conj.

1. (Moldavia (region)) to confuse, to befuddle

Conjugation

    conjugation of sturluiba (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a sturluiba
gerund			sturluibând
past participle			sturluibat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sturluibez	sturluibezi	sturluibează	sturluibăm	sturluibați	sturluibează
	imperfect	sturluibam	sturluibai	sturluiba	sturluibam	sturluibați	sturluibau
	simple perfect	sturluibai	sturluibași	sturluibă	sturluibarăm	sturluibarăți	sturluibară
	pluperfect	sturluibasem	sturluibaseși	sturluibase	sturluibaserăm	sturluibaserăți	sturluibaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sturluibez	să sturluibezi	să sturluibeze	să sturluibăm	să sturluibați	să sturluibeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sturluibează			sturluibați
	negative		nu sturluiba			nu sturluibați

References

• sturluiba in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN