subînchiria

Romanian

Etymology

From sub- +‎ închiria.

Verb

a subînchiria (third-person singular present subînchiriează, past participle subînchiriat) 1st conj.

1. to sublease

Conjugation

    conjugation of subînchiria (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a subînchiria
gerund			subînchiriind
past participle			subînchiriat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	subînchiriez	subînchiriezi	subînchiriază	subînchiriem	subînchiriați	subînchiriază
	imperfect	subînchiriam	subînchiriai	subînchiria	subînchiriam	subînchiriați	subînchiriau
	simple perfect	subînchiriai	subînchiriași	subînchirie	subînchiriarăm	subînchiriarăți	subînchiriară
	pluperfect	subînchiriasem	subînchiriaseși	subînchiriase	subînchiriaserăm	subînchiriaserăți	subînchiriaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să subînchiriez	să subînchiriezi	să subînchirieze	să subînchiriem	să subînchiriați	să subînchirieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		subînchiriază			subînchiriați
	negative		nu subînchiria			nu subînchiriați